Despre trecutul comunei ne stau puţine date la dispoziţie. Satul Sînmihaiu Român apare menţionat documentar prima oară în 1327, iar satele Sînmihaiu German şi Utvin în 1333. E cert (după prof. Ilieşiu) că în epoca stăpâniri Banatului de către turci satul există pentru că însemnările lui Marsigli din anul 1690-1700 atestă SentMihai comună în jurul Timişoarei. În conscripţia lui din 1717 St.Mihal apare cu 43 case în districtul Timişoara. Pe harta lui Mercy din 1723 găsim St.Mihall, comună locuită înspre sud de comuna Sillasch. Pe harta oficială din 1761 avem St.Michal, comuna locuită de neuniţi în districtul Timişoara. Dupa Morabinszky localitatea SânMihai este o comună valahă la ½ mile de Timişoara. Conform lui Valyi SânMihai face parte din Comitatul Timiş, proprietate camerală. După Fenyes Elek avem Sânmihaiu Român, comună valahă lângă canalul Bega la 1 si ¾ ore spre vest de Timişoara cu 12 catolici, 2258 ortodocşi.

Până în 1868 mare proprietar era statul. În acest an domeniul Sânmihai trece în proprietatea lui Bela Jeszenszky, notarul comitatului Timiş. Înainte de primul război mondial ca mare proprietar era şi consistorul ortodox român din Arad. Până la 1911 comună se numea Romanszentmihaly, iar de atunci până la administraţia românească Begaszentmihaly.

În toamna anului 1918 soldaţii reîntorşi de pe front au avut o purtare demnă. S-a înfiinţat o gardă naţională sub comanda învăţătorului Cornel Popovici. Eroilor din primul război mondial li s-a ridicat un monument în anul 1931 pe care e fixată o inscripţie: “Întru amintirea eroilor căzuţi în războiul mondial pentru întregirea neamului românesc. Ridicat de credincioşii comunei şi sfiinţit la anul 1931”.